Prezentare generală a formulelor

Formulele sunt ecuații care efectuează calcule cu valorile din foaia de lucru. O formulă începe cu semnul egal (=). De exemplu, formula următoare înmulțește 2 cu 3, apoi adună 5.

=5+2*3

O formulă poate conține de asemenea oricare sau toate dintre următoarele: funcții (funcție: O formulă predefinită care ia o valoare sau mai multe valori, efectuează o operație și întoarce o valoare sau mai multe valori. Se recomandă utilizarea funcțiilor pentru simplificarea și scurtarea formulelor dintr-o foaie de lucru, în special a acelora care efectuează calcule lungi sau complexe.), referințe, operatori (operator: Un semn sau simbol care specifică tipul de calcul ce trebuie executat într-o expresie. Există operatori matematici, de comparație, logici sau de referință.) și constante (constantă: O valoare care nu este calculată și, deci nu se schimbă. De exemplu, numărul 210 și textul "Câștiguri Trimestriale" sunt constante. O expresie sau o valoare rezultată dintr-o expresie nu este o constantă.).


Părți ale unei formule

Părți ale unei formule
Explicație 1 Funcții: Funcția PI() întoarce valoarea lui pi: 3.142...
Explicație 2 Referințe: A2 întoarce valoarea în celula A2.
Explicație 3 Constante: Numere sau valori text introduse direct într-o formulă, cum ar fi 2.
Explicație 4 Operatori: Operatorul ^ (caret) ridică un număr la o putere și operatorul * (asterisc) înmulțește.

În acest articol


Utilizarea constantelor în formule

Constanta este valoarea care nu se calculează. De exemplu, data 9/10/2008, numărul 210 și textul "Venituri trimestriale" sunt toate constante. O expresie sau o valoare care rezultă dintr-o expresie nu este o constantă. Dacă utilizați valori constante în formule în loc de referințe la celule (de exemplu, =30+70+110), rezultatul se modifică numai dacă modificați formula.

Începutul paginii Începutul paginii

Utilizarea operatorilor de calcul în formule

Operatorii specifică tipul de calcul pe care doriți să îl efectuați cu elementele unei formule. Există o ordine implicită a operațiilor de calcul, dar aveți posibilitatea să modificați această ordine dacă utilizați paranteze.

Tipuri de operatori

Există patru tipuri diferite de operatori de calcul: aritmetici, de comparare, de concatenare și de referință.

Operatori aritmetici

Utilizați operatorii aritmetici pentru a efectua operații matematice de bază, cum ar fi adunarea, scăderea sau înmulțirea; combinarea numerelor; și pentru a produce rezultate numerice.

Operator aritmetic Semnificație Exemplu
+ (semnul plus) Adunare 3+3
– (semnul minus) Scădere
Negație
3–1
–1
* (asterisc) Înmulțire 3*3
/ (linie oblică înclinată spre dreapta) Împărțire 3/3
% (semnul procent) Procent 20%
^ (accent circumflex) Ridicare la putere) 3^2

Operatori de comparare

Aveți posibilitatea să comparați două valori cu următorii operatori. Când două valori sunt comparate utilizând acești operatori,

Operator de comparare Înțeles Exemplu
= (semn egal) Egal cu A1=B1
> (semn mai mare) Mai mare decât A1>B1
< (semn mai mic decât) Mai mic decât A1<B1
>= (semn mai mare sau egal) Mai mare sau egal cu A1>=B1
<= (mai mic sau egal cu) Mai mic sau egal cu A1<=B1
<> (semn diferit de) nu este egal cu A1<>B1

rezultatul este o valoare logică, ADEVĂRAT sau FALS.

Operator de concatenare

Utilizați semnul ampersand (&) pentru a uni sau a concatena unul sau mai multe șiruri de text pentru a rezulta o singură unitate de text.

Operator text Înțeles Exemplu
& (ampersand) Conectează sau concatenează două valori pentru a produce o valoare de text continuă "vânt"&"din nord"

Operatori referință

Combină zone de celule pentru calcule cu următorii operatori.

Operator de referință Înțeles Exemplu
: (două puncte) Operator de zonă care produce o referință către toate celulele dintre două referințe, inclusiv către respectivele referințe. B5:B15
; (punct și virgulă) Operator de uniune care combină referințele multiple într-o singură referință SUM(B5:B15,D5:D15)
 (spațiu) Operator de intersecție care produce o referință la celulele comune celor două referințe. B7:D7 C6:C8

Ordinea în care Excel execută operațiile din formule

În anumite cazuri, ordinea în care se execută calculul poate afecta rezultatul unei formule, așadar este important să înțelegeți cum este stabilită ordinea și cum aveți posibilitatea să modificați ordinea pentru a obține rezultatele dorite.

Ordinea operațiilor

Formulele calculează valorile într-o anumită ordine. O formulă în Excel începe întotdeauna cu semnul egal (=). Semnul egal semnalează programului Excel că următoarele caractere formează o formulă. După semnul egal urmează elementele care trebuie calculate (operatorii), care sunt separate prin operatorii de calcul. Excel calculează formula de la stânga la dreapta, conform unei ordini specifice pentru fiecare operator din formulă.

Prioritatea operatorilor

Dacă ați combinat mai mulți operatori într-o singură formulă, Excel efectuează operațiile în ordinea afișată în următorul tabel. Dacă formula conține operatori cu aceeași prioritate - de exemplu, dacă o formulă conține atât un operator de înmulțire, cât și unul de împărțire - Excel evaluează operatorii de la stânga la dreapta.

Operator Descriere

: (două puncte)

 (un spațiu)

; (punct și virgulă)

Operatori de referință
Negație (ca în –1)
% Procent
^ Exponențiere
* și / Înmulțire și împărțire
+ și – Adunare și scădere
& Unește două șiruri de text (concatenare)
=
< >
<=
>=
<>
Comparare

Utilizarea parantezelor

Pentru a modifica ordinea evaluării, închideți între paranteze o parte a formulei, astfel încât să fie calculată prima. De exemplu, următoarea formulă are ca rezultat 11 deoarece Excel calculează înmulțirea înaintea adunării. Formula înmulțește 2 cu 3, apoi adaugă 5 la rezultat.

=5+2*3

În schimb, dacă utilizați paranteze pentru a modifica sintaxa, Excel adună 5 cu 2, apoi înmulțește rezultatul cu 3 pentru a rezulta 21.

=(5+2)*3

În exemplul de mai jos, parantezele din jurul primei părți a formulei obligă Excel să calculeze mai întâi B4+25, apoi să împartă rezultatul la suma valorilor din celulele D5, E5 și F5.

=(B4+25)/SUM(D5:F5)

Începutul paginii Începutul paginii

Utilizarea funcțiilor și funcțiilor imbricate în formule

Funcțiile sunt formule predefinite care efectuează calcule utilizând anumite valori, numite argumente, într-o anumită ordine sau structură. Funcțiile pot fi utilizate pentru efectuarea unor calcule simple sau complexe.

Sintaxa funcțiilor

Următorul exemplu al funcției ROUND, care rotunjește un număr în celula A10, ilustrează sintaxa unei funcții.


Structura unei funcții

Structura unei funcții
Explicație 1 Structură. Structura unei funcții începe cu semnul egal (=), urmat de numele funcției, o paranteză deschisă, argumentele funcției separate de punct și virgulă și o paranteză închisă.
Explicație 2 Numele funcției. Faceți clic pe o celulă, apoi apăsați SHIFT+F3 pentru o listă de funcții disponibile.
Explicație 4 Descrierea argumentelor. La tastarea funcției apare descrierea sintaxei și a argumentelor. De exemplu, când tastați =ROUND( apare descrierea funcției. Descrierea apare numai pentru funcții predefinite.

Introducerea funcțiilor

La crearea unei formule care conține o funcție, caseta de dialog Inserare funcție ajută la introducerea funcțiilor foii de lucru. Pe măsură ce se introduce o funcție în formulă, caseta de dialog Inserare funcție afișează numele funcției, fiecare argument al acesteia, o descriere a funcției și a fiecărui argument, rezultatul curent al funcției și rezultatul curent al întregii formule.

Pentru a simplifica crearea și editarea formulelor și pentru a reduce la minim erorile de tastare și erorile de sintaxă, utilizați completarea automată a formulelor. După ce tastați un semn egal (=) și literele de început sau un trigger de afișare, Microsoft Office Excel afișează sub celulă o listă verticală dinamică de funcții valide, argumente și nume care se potrivesc cu literele sau cu triggerul. Aveți posibilitatea de a insera ulterior în formulă un element din lista verticală.

Funcții imbricate

În anumite cazuri, se poate să fiți nevoit să utilizați o funcție drept unul dintre argumentele (argument: Valorile pe care le utilizează o funcție pentru a efectua operații sau calcule. Tipul de argument utilizat de o funcție este specific acesteia. Argumente uzuale care sunt folosite în cadrul funcțiilor includ numere, texte, referințe la celule și nume.) altei funcții. De exemplu, formula următoare utilizează o funcție AVERAGE imbricată și compară rezultatul cu valoarea 50.

Funcții imbricate

Explicație 1 Funcțiile AVERAGE și SUM sunt imbricate în funcția IF.

Returnări corecte      Când o funcție imbricată este utilizată drept argument, aceasta trebuie să returneze același tip de valoare utilizată de argument. De exemplu, dacă argumentul returnează o valoare TRUE sau FALSE, atunci și funcția imbricată este necesar să returneze TRUE sau FALSE. În caz contrar, Microsoft Excel afișează o valoare de eroare #VALUE!.

Limitele nivelului de imbricare      O formulă poate conține până la șapte niveluri de funcții imbricate. Atunci când Funcția B este utilizată ca un argument în Funcția A, Funcția B este o funcție de nivelul al doilea. De pildă, funcția AVERAGE și funcția SUM sunt ambele de nivelul al doilea deoarece ele sunt argumente ale funcției IF. O funcție imbricată în interiorul funcției AVERAGE ar fi o funcție de nivelul al treilea, ș.a.m.d.

Începutul paginii Începutul paginii

Utilizarea referințelor în formule

O referință identifică o celulă sau un interval de celule dintr-un registru de lucru și notifică Microsoft Excel unde să caute valorile sau datele pe care doriți să le utilizați într-o formulă. Cu ajutorul referințelor, aveți posibilitatea să utilizați într-o formulă datele conținute în diferite părți ale foii de lucru sau să utilizați valoarea dintr-o celulă în mai multe formule. De asemenea, aveți posibilitatea să faceți referire la celule de pe alte foi de lucru din același registru de lucru și la alte registre de lucru.Referințele la celule din alte registre de lucru se numesc linkuri sau referințe externe (referință externă: O referință la o celulă sau la o zonă de pe o foaie dintr-un alt registru de lucru Excel sau o referință la un nume definit în alt registru de lucru.).

Stilul de referință A1

Stilul referinței implicite     În mod implicit, Excel utilizează stilul A1 pentru referințe, stil care se referă la coloanele cu litere (de la A la XFD, în total 16.384 coloane) și la rândurile cu numere (de la 1 la 1.048.576). Aceste litere și numere se numesc anteturi de rând și de coloană. Pentru a face referire la o celulă, introduceți litera de coloană urmată de numărul de rând. De exemplu, B2 se referă la celula de la intersecția coloanei B cu rândul 2.

Pentru a face referire la Se folosește
Celula din coloana A și rândul 10 A10
Zona de celule din coloana A și rândurile de la 10 până la 20 A10:A20
Intervalul de celule din rândul 15 și coloanele de la B la E B15:E15
Toate celulele din rândul 5 5:5
Toate celulele din rândurile de la 5 până la 10 5:10
Toate celulele din coloana H H:H
Toate celulele din coloanele de la H la J H:J
Intervalul de celule din coloanele de la A la și din rândurile de la 10 la 20 A10:E20

Referința la o altă foaie de lucru     În următorul exemplu, funcția AVERAGE din foaia de lucru calculează valoarea medie pentru intervalul B1:B10 pe foaia de lucru numită Marketing, din același registru de lucru.


Exemplu de referință pe foaia de lucru

Referință la un interval de celule de pe altă foaie de lucru din același registru de lucru
Explicație 1 Se referă la o foaie de lucru numită Marketing
Explicație 2 Se referă la intervalul de celule între B1 și B10, inclusiv
Explicație 3 Separă referințele la foaia de lucru de referințele la intervalul de celule

Diferența dintre referințele absolute, referințele relative și referințele mixte

Referințele relative     O referință relativă la o celulă dintr-o formulă, cum ar fi A1, se bazează pe poziția celulei care conține formula și pe celula la care se referă referința. Dacă se modifică poziția celulei care conține formula, se modifică și referința. Dacă veți copia sau veți umple formula pe mai multe rânduri sau coloane verticale, referința se reglează în mod automat. În mod implicit, formulele noi utilizează referințe relative. De exemplu, dacă veți copia sau umple o referință relativă în celulele B2 și B3, ea se reglează automat de la =A1 la =A2.


Formulă copiată cu referință relativă

Formulă copiată cu referință relativă

Referințele absolute     O referință absolută la o celulă dintr-o formulă, cum ar fi $A$1, se referă întotdeauna la o celulă dintr-o anumită locație. Dacă se modifică poziția celulei care conține formula, referința absolută nu se modifică. Dacă veți copia sau umple formula pe mai multe rânduri sau coloane verticale, referința absolută nu se reglează. În mod implicit, formulele noi utilizează referințe relative și este posibil să fie necesar să le comutați în referințe absolute. De exemplu, dacă veți copia sau umple o referință absolută în celulele B2 și B3, ea va rămâne neschimbată în ambele celule =$A$1.


Formulă copiată cu referință absolută

Formulă copiată cu referință absolută

Referințele mixte     O referință mixtă are o coloană absolută și un rând relativ sau un rând absolut și o coloană relativă. Referința pe o coloană absolută are forma $A1, $B1 etc. Referința pe un rând absolut are forma A$1, B$1 etc. Dacă se modifică poziționarea celulei care conține formula, referința relativă se modifică, iar referința absolută rămâne neschimbată. Dacă veți copia sau umple formula pe mai multe rânduri sau coloane verticale, referința relativă se va regla automat, iar referința absolută nu se va regla. De exemplu, dacă veți copia sau umple o referință mixtă din celulele de la A2 la B3, se va regla de la =A$1 la =B$1.


Formulă copiată cu referință mixtă

Formulă copiată cu referință mixtă

Stilul referință 3D

Referințe la mai multe foi de lucru    Dacă doriți să analizați aceeași celulă sau un interval de celule din mai multe foi de lucru din registrul de lucru, utilizați o referință 3D. O referință 3D include referința la o celulă sau la un interval de celule, precedată de un interval de nume de foi de lucru. Excel utilizează foile de lucru stocate între numele de început și numele de final din referință. De exemplu, =SUM(Sheet2:Sheet13!B5) adaugă toate valorile conținute în celula B5 pe toate foile de lucru dintre și inclusiv Foaia 2 și Foaia 13.

Ce se întâmplă când mutați, copiați, inserați sau ștergeți foi de lucru     Următoarele exemple arată ce se întâmplă când mutați, copiați, inserați sau ștergeți foi de lucru care sunt incluse în referințe 3D. Exemplele utilizează formula =SUM(Foaie2:Foaie6!A2:A5) pentru a adăuga celulele de la A2 la A5 pe foile de lucru de la 2 la 6.

  • Inserare sau copiere     Dacă inserați sau copiați foile dintre Foaia2 și Foaia6 (punctele de final din acest exemplu), Microsoft Excel include toate valorile din celulele de la A2 la A5 din foile adăugate în calcul.
  • Ștergere     Dacă ștergeți foile de la Foaia2 la Foaia6, Excel elimină valorile din calcul.
  • Mutare     Dacă mutați foile dintre Foaia2 și Foaia6 într-o locație aflată în afara intervalului de foi la care se face referire, Excel elimină valorile acestora din calcul.
  • Mutarea unui punct de final     Dacă mutați Foaia2 sau Foaia6 într-o altă locație din același registru de lucru, Excel reglează calculul pentru a include intervalul nou de foi de lucru.
  • Ștergerea unui punct de final     Dacă ștergeți Foaia2 sau Foaia6, Excel reglează calculul pentru a include intervalul de foi de lucru dintre ele.

Stilul R1C1 pentru referințe

De asemenea, aveți posibilitatea să utilizați un stil de referință acolo unde sunt numerotate rândurile și coloanele din foaia de lucru. Stilul R1C1 pentru referințe este util pentru calculul poziționărilor rândurilor și coloanelor în macrocomenzi (macrocomandă: O acțiune sau un set de acțiuni care se pot utiliza pentru automatizarea activităților. Macrocomenzile sunt înregistrate în limbajul de programare Visual Basic for Applications.). În stilul R1C1, Excel indică locația unei celule cu un "R" urmat de un număr de rând și cu un "C" urmat de un număr de coloană.

Referință Semnificație
R[-2]C O referință relativă (referință relativă: Într-o formulă, adresa unei celule bazată pe poziția relativă a celulei care conține formula și a celulei referite. Dacă se copiază formula, referința se modifică automat. O referință relativă ia forma A1.) la celula cu două rânduri mai sus și în aceeași coloană
R[2]C[2] O referință relativă la celula cu două rânduri mai jos și două coloane la dreapta
R2C2 O referință absolută (referință absolută celulă: Într-o formulă, este adresa exactă a unei celule, indiferent de poziția celulei care conține formula. O referință absolută celulă ia forma $A$1.) la celula din rândul al doilea, în a doua coloană
R[-1] O referință relativă la întregul rând de deasupra celulei active
R O referință absolută la rândul curent

Când înregistrați o macrocomandă, Excel înregistrează unele comenzi utilizând stilul R1C1 pentru referințe. De exemplu, dacă înregistrați o comandă cum ar fi aceea să faceți clic pe butonul Însumare automată pentru a insera o formulă care adaugă un interval de celule, Excel înregistrează formula utilizând stilul R1C1, nu stilul A1, referințe.

Aveți posibilitatea să activați sau să dezactivați stilul R1C1 pentru referințe prin bifarea sau debifarea casetei de selectare Stilul R1C1 pentru referințe, subLucrul cu formule, în categoria Formule din caseta de dialog Setări Excel care se afișează din Butonul Microsoft Office.Imagine buton

Începutul paginii Începutul paginii

Utilizarea numelor în formule

Aveți posibilitatea să creați nume (nume: Un cuvânt sau un șir de caractere care reprezintă o celulă, o zonă de celule, o formulă sau o valoare constantă. Se recomandă utilizarea unor nume ușor de înțeles, precum Produse, pentru a face referire la zone greu de înțeles, cum ar fi Vânzări!C20:C30.) definite pentru a reprezenta celule, zone de celule, formule, valori constante (constantă: O valoare care nu este calculată și, deci nu se schimbă. De exemplu, numărul 210 și textul "Câștiguri Trimestriale" sunt constante. O expresie sau o valoare rezultată dintr-o expresie nu este o constantă.) sau tabele în Excel. Numele este o prescurtare semnificativă care simplifică înțelegerea scopului unei referințe la celulă (referință la celulă: Setul de coordonate ocupate de o celulă într-o foaie de lucru. De exemplu, referința la celula care apare la intersecția coloanei B cu rândul 3 este B3.), al unei constante (constantă: O valoare care nu este calculată. De exemplu, numărul 210 și textul "Câștiguri trimestriale" sunt constante. O expresie, sau o valoare rezultând dintr-o expresie, nu este o constantă.), formule (formulă: O secvență de valori, referințe la celule, nume, funcții sau operatori dintr-o celulă care împreună produc o valoare nouă. O formulă începe întotdeauna cu un semn egal (=).) sau a unui tabel (tabel: O colecție de date despre un subiect particular care este memorată în înregistrări (rânduri) și câmpuri (coloane).), fiecare dintre ele fiind greu de înțeles la prima vedere. Următoarele informații arată exemple obișnuite de nume și cum au acestea posibilitatea de a îmbunătăți claritatea și înțelegerea.

Tip exemplu Exemplu fără nume Exemplu cu un nume
Referință =SUM(C20:C30) =SUM(VânzăriPrimulTrimestru)
Constantă =PRODUCT(A5,8.3) =PRODUCT(Preț;WASalesTax)
Formulă =SUM(VLOOKUP(A1,B1:F20,5,FALSE), —G5) =SUM(Nivel_Inventar,—Order_Amt)
Tabel C4:G36 =Vânzărirecord06

Tipuri de nume

Există mai multe tipuri de nume pe care aveți posibilitatea să le creați și să le utilizați.

Nume definit     Un nume care reprezintă o celulă, un interval de celule, o formulă sau o valoare constantă. Aveți posibilitatea de a crea propriul nume definit, dar Excel creează uneori un nume definit pentru dvs., cum ar fi când setați o zonă de imprimare.

Nume tabel     Este numele tabelului Excel, care este o colecție de date despre un anumit subiect care sunt stocate în înregistrări (rânduri) și câmpuri (coloane). Excel creează un nume de tabel implicit "Tabel1", "Tabel2" etc., de fiecare dată când inserați un tabel Excel, dar aveți posibilitatea de a modifica numele pentru a-l face mai semnificativ. Pentru mai multe informații despre tabelele Excel, consultați Utilizarea referințelor structurate în tabelele Excel.

Crearea și introducerea numelor

Aveți posibilitatea de a crea un nume dacă utilizați:

  • caseta Nume din bara de formule     Cea mai indicată pentru a crea un nume la nivel de registru de lucru pentru un interval selectat.
  • crearea unui nume pornind de la o selecție    Aveți posibilitatea să creați în mod convenabil nume pornind de la etichete de rânduri și coloane, prin utilizarea unei selecțiuni de celule din foaia de lucru.
  • caseta de dialog Nume nou     Cea mai indicată dacă doriți mai multă flexibilitate în crearea de nume, cum ar fi specificarea unui domeniu de nivel foaie de lucru locală sau crearea unui comentariu la un nume.

 Notă   Implicit, numele utilizează referințe absolute la celule (referință absolută celulă: Într-o formulă, este adresa exactă a unei celule, indiferent de poziția celulei care conține formula. O referință absolută celulă ia forma $A$1.).

Aveți posibilitatea să introduceți un nume dacă:

  • Tastare     De exemplu, tastarea unui nume ca argument pentru o formulă.
  • Utilizare Completare automată a formulelor     Utilizați lista verticală Completare automată formule, unde numele valide sunt prezentate automat pentru dvs.
  • Selectare din comanda Utilizare în formule    Selectați un nume definit dintr-o listă disponibilă din comanda Utilizare în formule din grupul Nume definite de pe fila Formule.

Pentru mai multe informații, consultați Utilizați numele pentru a explica formulele.

Începutul paginii Începutul paginii

Utilizarea formulelor matrice și a constantelor matrice

O formulă matrice poate efectua mai multe calcule și poate returna un singur rezultat sau mai multe rezultate. Formulele matrice acționează pe două sau mai multe seturi de valori cunoscute ca argumente matrice. Fiecare argument matrice trebuie să aibă același număr de rânduri și coloane. Creați formule matrice în același fel în care creați alte formule, cu excepția faptului că apăsați CTRL+SHIFT+ENTER pentru a introduce formula. Anumite funcții predefinite sunt formule matrice și trebuie introduse ca matrice pentru a obține rezultate corecte.

Constantele matrice se pot utiliza în locul referințelor când nu doriți să introduceți fiecare valoare constantă într-o celulă separată pe foaia de lucru.

Utilizarea unei formule matrice pentru a calcula rezultate unice și rezultate multiple

Când introduceți o formulă matrice (formulă matrice: O formulă care efectuează calcule multiple pe unul sau mai multe seturi de valori și apoi întoarce fie un singur rezultat, fie mai multe. Formulele matrice se închid între acolade { } și se introduc apăsând pe CTRL+SHIFT+ENTER.), Microsoft Excel inserează în mod automat formula între acolade { }.

Pentru a calcula un rezultat unic     Acest tip de formule matrice care simplifică modelul unei foi de lucru prin înlocuirea mai multor formule diferite cu o singură formulă matrice.

De exemplu, următoarele calculează valoarea totală a unei matrici de prețuri de stoc și acțiuni, fără a utiliza un rând de celule pentru a calcula și afișa valorile individuale pentru fiecare stoc.


Formulă matrice care produce un rezultat unic

Formulă matrice care produce un rezultat unic

Când introduceți formula ={SUM(B2:D2*B3:D3)} ca formulă matrice, multiplică Acțiunile și Prețurile pentru fiecare stoc, apoi însumează rezultatele pentru acele calcule.

Pentru a calcula mai multe rezultate     Anumite funcții de pe foaia de lucru returnează zone de valori sau necesită o zonă de valori ca argument. Pentru a calcula mai multe rezultate cu o formulă matrice, trebuie să introduceți matricea într-un interval de celule care are același număr de rânduri și coloane ca și argumentele matrice.

De exemplu, dacă se dă o serie de trei cifre de vânzări (în coloana B) pentru o serie de trei luni (în coloana A), funcția TREND determină valorile în linie dreaptă pentru cifrele de vânzări. Pentru a afișa toate rezultatele din formulă, introduceți matricea în trei celule din coloana C (C1:C3).


Formula matrice cu mai multe rezultate

Formula matrice cu mai multe rezultate

Când introduceți formula =TREND(B1:B3,A1:A3) ca formulă matrice, aceasta produce trei rezultate separate (22196, 17079 și 11962), bazate pe cele trei cifre de vânzări și pe cele trei luni.

Utilizarea constantelor matrice

Într-o formulă obișnuită, aveți posibilitatea de a introduce o referință la o celulă care conține o valoare sau valoarea în sine, denumită și constantă (constantă: O valoare care nu este calculată și, deci nu se schimbă. De exemplu, numărul 210 și textul "Câștiguri Trimestriale" sunt constante. O expresie sau o valoare rezultată dintr-o expresie nu este o constantă.). În mod similar, într-o formulă matrice aveți posibilitatea de a introduce o referință la o matrice sau să introduceți o matrice de valori conținută în interiorul celulelor, denumită și constantă matrice. Formulele matrice acceptă constante în același fel ca și formulele care nu sunt matrice, dar trebuie să introduceți constantele matrice într-un anumit format.

Constantele matrice pot conține numere, text, valori logice ca TRUE sau FALSE, sau valori de eroare ca #N/A. Tipuri diferite de valori se pot utiliza în aceeași constantă matrice - de exemplu, {1,3,4;TRUE,FALSE,TRUE}. Numerele dintr-o constantă matrice pot fi numere întregi, zecimale sau în format științific. Textul trebuie închis între ghilimele - de exemplu, "marți".

Constantele matrice nu pot conține referințe la celule, coloane sau rânduri de lungimi inegale, formule sau caractere speciale $ (dolar), paranteze sau % (procent).

Când formatați constante matrice, asigurați-vă că:

  • Le includeți între acolade ( { } ).
  • Separați valorile în coloane diferite cu ajutorul virgulelor (,). De exemplu, pentru a reprezenta valorile 10, 20, 30 și 40, introduceți {10,20,30,40}. Această constantă matrice este cunoscută ca matrice 1-cu-4 și este echivalentă cu o referință 1-rând-pe-4-coloane.
  • Separați valorile pe rânduri diferite, prin punct și virgulă (;). De exemplu, pentru a reprezenta valorile 10, 20, 30 și 40 pe un rând și 50, 60, 70 și 80 pe rândul de dedesubt, introduceți o constantă matrice 2-cu-4: {10,20,30,40;50,60,70,80}.

Începutul paginii Începutul paginii

 
 
Se aplică la:
Excel 2007